FIBRILAȚIA ATRIALĂ

Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac (aritmie) care face ca inima să bată neregulat.

Funcția de pompare coordonată a inimii este realizată de o rețea de conexiuni electrice care conduc semnale electrice la mușchiul cardiac.

În atriul drept se află „pacemakerul” natural numit nod sinusal, unde se generează impulsuri electrice care fac ca inima să se contracte regulat. Acest semnal electric asigură contracția secvențială a inimii, astfel încât atriile pompează sânge către ventriculi, apoi ventriculii pompează sângele mai departe către corp.

În fibrilația atrială impulsul electric regulat de la nodul sinusal (pacemakerul natural) nu mai funcționează adecvat. În schimb, alte părți din atriu încep să descarce semnale electrice, care nu sunt regulate precum cele provenite din nodul sinusal.

Simptomatologia pacientilor este foarte diferita: de la total asimptomatici (20% din pacienti) pana la simptomatologie severa de tip pierdere de constienta si depinde de neregularitatea ritmului si in primul rand de frecventa cardiaca. Principalele acuze sunt palpitațiile, lipsa de aer (dispneea), oboseala, lipsa de energie, amețelile. De cele mai multe ori simptomele se datorează contracțiilor rapide ale inimii.

În multe cazuri medicul suspicionează prezența fibrilației atriale după auscultația cardiacă cu stetoscopul. Prezența unui ritm neregulat și uneori rapid îi poate indica medicului prezența acestei aritmii. Diagnosticul de fibrilație atrială trebuie confirmat prin electrocardiogramă (EKG) și în general sunt necesare teste suplimentare pentru a identifica posibile cauze ale fibrilației atriale.

Detecția fibrilației atriale poate fi mai dificilă în cazul persoanelor la care această aritmie apare pe perioade scurte. Dacă în timpul înregistrării electrocardiogramei aritmia nu este prezentă, se poate recomanda o monitorizare a ritmului cardiac pe 24 ore prin Holter EKG.

Holter-ul este un dispozitiv pe care pacientul il poarta in timp ce isi desfasoara activitatile uzuale, prin care se inregistreaza ritmul cardiac – la finalul inregistrarii aparatul este returnat si inregistrarea e interpretata de un medic cardiolog.

Inregistrarea de ritm pe 24 ore (uneori 48 sau 72 ore) se face prin atașarea unor electrozi adezivi la nivelul toracelui și conectarea acestora la un aparat de dimensiuni mici care este purtat sub haine.

După încheierea perioadei de monitorizare electrozii se deconectează și înregistrarea se descarcă pentru interpretarea datelor.

Tratamentul fibrilației atriale constă în medicamente ce se administrează pentru aritmia în sine și medicamente pentru tratarea riscurilor asociate acestei aritmii:

• Antiaritmice, care pot restabili ritmul normal al inimii (ritmul sinusal)
• Medicamente care scad frecvența cardiacă, mai ales dacă există simptome precum palpitațiile.
• Anticoagulante, pentru preventia embolismului cerebral sau periferic.

Ablatia cu radiofrecventa ghidata de mapping/cartografiere 3D, procedura din ce in ce mai frecvent folosita, urmareste eliminarea zonelor de automatism rapid responsabile de initierea fibrilatiei atriale.

O abordare particulara este implantarea unui dispozitiv de inchidere a apendicelui atrial stang - occluder auricular (ex. dispozitivul Watchman) cu rolul de a limita riscul aparitiei de trombi la acest nivel si chiar in unele cazuri de a renunta la anticoagulante.

In fibrilatia atriala, contractiile haotice ale atriilor pot face ca sangele sa stagneze in atrii si sa formeze trombi (cheaguri).

Dacă un astfel de tromb pleaca din inima poate ajunge sa circule intr-o artera care hraneste creierul. Acolo ar putea bloca fluxul de sange, provocand un accident vascular cerebral. De aceea, medicatia anticoagulanta poate reduce foarte mult riscul unui accident vascular cerebral.

Fibrilatia atriala netratata corespunzator poate slabi in timp inima si poate duce la insuficienta cardiaca, mai ales in contextul frecventei cardiace crescute cronic peste 110-120 bpm.

In cazuri rare, un tromb format in contextul fibrilatiei atriale poate emboliza intr-o artera coronara si produce infarct miocardic.

Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o urgență medicală. Prezentarea la spital în primele ore de la producerea accidentului vascular permite medicilor administrarea unor tratamente care pot reduce afectarea cerebrala și posibilele complicații.

Manifestările care apar sunt expresia suferinței unei porțiuni a creierului și, de regula, sunt:

- tulburări de vorbire sau de înțelegere - persoana afectată poate părea confuză, vorbirea devine greoaie, neinteligibilă;
- paralizia unei jumătăți a corpului sau numai a fetei sau a unui membru; de regulă, sunt afectate fața, mâna și piciorul de aceeași parte a corpului;
- tulburări de vedere - scade brusc vederea la unul sau la ambii ochi sau apare asa-numita "vedere dublă";
- durere puternică de cap, însoțită de vărsături, de somnolență și de confuzie;
- tulburări de mers
- probleme de echilibru

In fibrilatia atriala fluxul de sânge este încetinit în anumite zone, crescând riscul de formare a unor trombi (cheaguri) la nivelul auriculului stâng.

Cel mai frecvent, acești trombi migrează cu fluxul sanguin în circulația cerebrală, cauzând accident vascular cerebral. Cu cât trombul este mai mare și artera cerebrală blocată este mai mare, consecințele accidentului vascular sunt mai devastatoare.

Scopul medicamentelor anticoagulante este de a impiedica formarea cheagurilor de sange.

Uneori, se pot administra medicamente pentru a aduce ritmul inimii inapoi la normal (ritm sinusal) sau pentru a incetini frecventa cardiaca.

Alteori, ritmul inimii poate fi adus la normal cu ajutorul unui soc electric.

Cel mai frecvent mentinerea farmacologica a ritmului sinusal postcardioversie se face cu amiodarona si propafenona, dar exista multe tipuri de medicamente antiaritmice care se pot folosi in tratamentul fibrilatiei atriale.

Dispozitivul Watchman a fost conceput pentru a elimina riscul de accident vascular cerebral, cea mai de temut complicație a fibrilației atriale. Anticoagulantele administrate pacienților cu fibrilație atrială reduc semnificativ riscul de accident vascular, dar riscul de sângerare pe termen lung rămâne o problemă serioasă. Implantarea de occluder Watchman s-a dovedit la fel de eficientă ca tratamentul anticoagulant în reducerea riscului de accident vascular cerebral și în majoritatea cazurilor, după 6 săptămâni de la implantarea acestui dispozitiv, medicamentele anticoagulante pot fi oprite definitiv.

Astfel, dispozitivul Watchman elimină riscul de accident vascular, permite oprirea tratamentului anticoagulant și elimină riscul de sângerare asociat anticoagulantelor.

Dispozitivul Watchman se adresează persoanelor cu fibrilație atrială non-valvulară, cu indicație de tratament anticoagulant, dar care au nevoie de o alternativa la tratamentul anticoagulant oral din următoarele motive:

- au istoric de sângerare majoră sub tratament anticoagulant
- au o boală sau ocupație care le conferă un risc crescut de sângerare
- nu reușesc să mențină un INR în limitele optime și nu pot lua alt tip de anticoagulant în afară de Sintrom
- nu doresc să ia medicamente toată viața

Având în vedere costurile pe termen lung ale tratamentului anticoagulant oral, tratament care trebuie continuat pe viața la pacienții cu fibrilație atrială, dispozitivul Watchman poate fi chiar o alternativă mai ieftină, ca și procedură unică ce elimină riscul de AVC.