Trombembolismul pulmonar (TEP) și tromboza venoasă profundă (TVP) sunt două afecțiuni medicale strâns legate, care pot avea consecințe grave asupra sănătății dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp. Ambele implică formarea de cheaguri de sânge în sistemul venos, dar au localizări și implicații diferite. Vom explora în detaliu în continuare ce sunt TEP și TVP, cauzele lor, simptomele, metodele de diagnosticare și tratament, precum și măsurile preventive care pot fi adoptate.
Ce Este Tromboza Venoasă Profundă (TVP)?
Tromboza venoasă profundă (TVP) este o afecțiune caracterizată prin formarea unui cheag de sânge (tromb) într-o venă profundă, cel mai frecvent în venele membrelor inferioare, cum ar fi gambele sau coapsele. Cheagul poate bloca parțial sau complet fluxul de sânge prin venă, provocând durere, umflături și alte simptome.
TVP este o condiție medicală gravă, deoarece un cheag de sânge format într-o venă profundă se poate desprinde și poate călători prin sistemul circulator până ajunge la plămâni, unde poate provoca un trombembolism pulmonar (TEP), o complicație care poate fi fatală.
Cauzele Trombozei Venoase Profunde
TVP poate fi cauzată de o varietate de factori, care afectează fie fluxul sanguin, fie coagularea sângelui. Printre cele mai comune cauze se numără:
- Imobilizarea prelungită: Statul prelungit la pat, călătoriile lungi cu avionul sau cu mașina, sau o perioadă lungă de inactivitate pot duce la încetinirea fluxului sanguin în vene, crescând riscul de formare a cheagurilor.
- Intervențiile chirurgicale: Operațiile, în special cele la nivelul șoldului, genunchiului sau abdomenului, cresc riscul de TVP din cauza imobilizării și a potențialelor leziuni ale vaselor de sânge.
- Trauma sau leziunile: Accidentele sau leziunile la nivelul picioarelor sau venelor pot duce la formarea cheagurilor de sânge.
- Tulburările de coagulare: Persoanele cu tulburări genetice sau dobândite care afectează coagularea sângelui sunt mai predispuse la TVP.
- Sarcina: În timpul sarcinii, presiunea exercitată de uterul în creștere asupra venelor din pelvis și modificările hormonale pot crește riscul de TVP.
- Obezitatea: Excesul de greutate pune presiune suplimentară asupra venelor din picioare, încetinind fluxul sanguin și favorizând formarea cheagurilor.
- Vârsta: Riscul de TVP crește odată cu înaintarea în vârstă, mai ales după vârsta de 60 de ani.
Simptomele Trombozei Venoase Profunde
Simptomele TVP pot varia în funcție de localizarea și dimensiunea cheagului de sânge, dar cele mai comune semne includ:
- Umflarea unei singure picioare: De obicei, umflarea apare la nivelul gambei sau coapsei, unde cheagul blochează fluxul sanguin.
- Durere sau sensibilitate: Durerea poate fi resimțită în zona afectată, în special la mers sau la atingerea zonei.
- Roșeață sau decolorare: Pielea de deasupra zonei afectate poate deveni roșie sau albăstruie.
- Senzație de căldură: Zona afectată poate fi mai caldă la atingere decât restul piciorului.
Este important de menționat că unele cazuri de TVP pot fi asimptomatice sau pot prezenta simptome foarte subtile, ceea ce face diagnosticarea dificilă fără investigații suplimentare.
Ce Este Trombembolismul Pulmonar (TEP)?
Trombembolismul pulmonar (TEP) este o afecțiune gravă în care unul sau mai multe cheaguri de sânge (trombi) se deplasează de la locul lor de formare inițial, de obicei într-o venă profundă a membrelor inferioare, și ajung în plămâni. Odată ajunși în plămâni, acești trombi pot bloca una sau mai multe artere pulmonare, împiedicând circulația normală a sângelui prin plămâni.
TEP poate fi o urgență medicală, deoarece poate afecta sever capacitatea plămânilor de a oxigena sângele și poate duce la complicații grave sau chiar la deces dacă nu este tratat rapid.
Cauzele Trombembolismului Pulmonar
Majoritatea cazurilor de TEP sunt cauzate de tromboza venoasă profundă. Factorii de risc pentru TEP sunt, în mare parte, aceiași cu cei pentru TVP, incluzând:
- Imobilizarea prelungită
- Intervențiile chirurgicale
- Tulburările de coagulare
- Sarcina
- Obezitatea
- Vârsta înaintată
În plus, alte condiții care pot crește riscul de TEP includ:
- Insuficiența cardiacă: Funcția cardiacă slabă poate duce la stagnarea sângelui în vene, favorizând formarea cheagurilor.
- Cancerul: Anumite tipuri de cancer și tratamentele acestora, cum ar fi chimioterapia, pot crește riscul de formare a cheagurilor de sânge.
- Fumatul: Fumatul afectează atât vasele de sânge, cât și coagularea sângelui, crescând riscul de TEP.
Simptomele Trombembolismului Pulmonar
Simptomele TEP pot varia de la ușoare la severe și pot include:
- Dispnee (dificultăți de respirație): Acesta este cel mai frecvent simptom al TEP și poate apărea brusc, chiar și în repaus.
- Durere toracică: Durerea poate fi ascuțită și agravată de respirația profundă sau tuse.
- Tuse: Tusea poate fi însoțită de expectorații cu sânge.
- Tahicardie (ritm cardiac rapid): Un puls rapid și neregulat poate fi un semn al TEP.
- Amețeli sau leșin: În cazurile severe, TEP poate duce la amețeli, confuzie sau pierderea conștienței.
Este important de menționat că TEP poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sale pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi infarctul miocardic, pneumonia sau anxietatea. De aceea, un diagnostic rapid și precis este esențial pentru a preveni complicațiile grave.
Diagnosticul Trombozei Venoase Profunde și al Trombembolismului Pulmonar
Diagnosticarea TVP și TEP implică o combinație de evaluare clinică, teste de laborator și imagistică medicală.
1. Istoricul medical și examinarea fizică
Medicul va începe prin a evalua simptomele pacientului și istoricul medical, inclusiv orice factori de risc cunoscuți pentru TVP și TEP. În timpul examinării fizice, medicul poate observa semnele clasice de TVP, cum ar fi umflarea, sensibilitatea sau decolorarea pielii.
2. Teste de sânge
- D-dimer: Un test de sânge care măsoară nivelul de D-dimer, o substanță eliberată atunci când un cheag de sânge se dizolvă. Un nivel ridicat de D-dimer poate sugera prezența unui cheag de sânge, dar nu este specific pentru TVP sau TEP și necesită teste suplimentare pentru confirmare.
3. Teste imagistice
- Ecografia Doppler: Este testul de primă alegere pentru diagnosticarea TVP. Aceasta utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale fluxului de sânge în venele profunde și pentru a detecta prezența cheagurilor.
- Tomografia computerizată (CT): Angiografia CT este utilizată pentru a diagnostica TEP. Acest test implică injectarea unui agent de contrast pentru a vizualiza arterele pulmonare și a identifica blocajele cauzate de cheaguri.
- Scintigrafia de ventilație/perfuzie (V/Q): Acest test nuclear este utilizat pentru a evalua fluxul de aer și sânge în plămâni și poate ajuta la diagnosticarea TEP atunci când angiografia CT nu este disponibilă sau este contraindicată.
4. Angiografia pulmonară
Angiografia pulmonară este considerată standardul de aur pentru diagnosticarea TEP, dar este un test invaziv care implică introducerea unui cateter în vasele de sânge pulmonare și injectarea unui agent de contrast. Acest test este utilizat mai rar datorită disponibilității altor metode imagistice non-invazive.
Tratamentul Trombozei Venoase Profunde și al Trombembolismului Pulmonar
Tratamentul TVP și TEP are două obiective principale: prevenirea creșterii cheagului de sânge și prevenirea apariției complicațiilor, cum ar fi extinderea cheagului sau decesul în cazul TEP.
1. Anticoagulantele
Tratamentul principal pentru TVP și TEP este administrarea de anticoagulante, cunoscute și sub denumirea de „subțierea sângelui”. Aceste medicamente nu dizolvă cheagurile existente, dar împiedică formarea unor cheaguri noi și previn creșterea celor deja existente.
- Heparină: Heparina este un anticoagulant cu acțiune rapidă, administrat de obicei intravenos sau subcutanat. Este utilizată frecvent la începutul tratamentului pentru a controla rapid coagularea sângelui.
- Warfarină: Warfarina este un anticoagulant oral utilizat pe termen lung. Necesită monitorizarea atentă a INR (International Normalized Ratio) pentru a menține o doză terapeutică sigură.
- Anticoagulante orale directe (DOACs): Medicamentele mai noi, cum ar fi apixaban, rivaroxaban și dabigatran, oferă o alternativă la warfarină, fără a necesita monitorizarea frecventă a sângelui.
2. Tromboliticele
În cazurile severe de TEP, medicamentele trombolitice, care dizolvă cheagurile de sânge, pot fi administrate pentru a restabili rapid fluxul sanguin. Acest tratament este rezervat, în general, pentru pacienții cu risc vital, datorită riscului crescut de sângerare majoră.
3. Intervențiile chirurgicale
- Embolectomia: În cazurile în care un TEP masiv amenință viața pacientului și tratamentul medicamentos nu este suficient, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a cheagului de sânge din arterele pulmonare.
- Filtrele de venă cavă: Pentru pacienții care nu pot lua anticoagulante din motive medicale sau care continuă să dezvolte cheaguri de sânge în ciuda tratamentului, se poate introduce un filtru în vena cavă inferioară pentru a preveni migrarea cheagurilor spre plămâni.
Prevenirea Trombozei Venoase Profunde și a Trombembolismului Pulmonar
Prevenirea TVP și TEP este esențială, în special pentru persoanele cu factori de risc cunoscuți. Măsurile preventive includ:
- Exerciții fizice regulate: Activitatea fizică, în special mersul pe jos, poate ajuta la menținerea unui flux sanguin sănătos și la prevenirea formării cheagurilor.
- Hidratarea adecvată: Consumul de lichide poate preveni îngroșarea sângelui și formarea cheagurilor.
- Mișcarea în timpul călătoriilor lungi: Persoanele care călătoresc pe distanțe lungi ar trebui să se ridice și să se miște regulat pentru a preveni stagnarea sângelui în venele picioarelor.
- Utilizarea ciorapilor compresivi: Pentru persoanele cu risc crescut, purtarea ciorapilor compresivi poate ajuta la îmbunătățirea circulației sanguine în picioare.
- Medicația preventivă: În anumite situații, cum ar fi după o intervenție chirurgicală majoră sau în timpul unei spitalizări prelungite, medicul poate prescrie anticoagulante în scop preventiv.
Trombembolismul pulmonar și tromboza venoasă profundă sunt afecțiuni serioase care necesită o atenție deosebită din partea pacienților și a medicilor. Înțelegerea cauzelor, simptomelor, metodelor de diagnosticare și tratament este esențială pentru gestionarea eficientă a acestor condiții și pentru prevenirea complicațiilor grave. Prevenirea rămâne cel mai bun tratament, iar adoptarea unui stil de viață sănătos, împreună cu măsurile preventive adecvate, poate reduce semnificativ riscul de a dezvolta aceste afecțiuni.