Reumatismul cardioarticular sau articular acut este o boală imuno-alergică interesând de regula copiii de vârstă şcolară şi adolescenţii; ea poate ataca inima lăsând leziuni valvulare definitive.
Cauza principală a bolii este infecţia cu Streptococ, localizată la nivelul gâtului (faringe, amigdale). Aceasta generează din partea unui organism predispus o reacţie de răspuns faţă de microbi şi faţă de unele componente chimice din structura lor, cauzând o inflamaţie generalizată, cu febră, prinderea articulaţiilor şi adesea a inimii. Frecvent interesate în cursul atacului reumatic sunt valvele inimii, care se inflamează, realizând endocardita reumatismală. Odată cu vindecarea atacului reumatic, cedează şi inflamaţia valvelor dar ea este urmată de sclerozări, sudarea sau retracţia lor ducând fie la îngustare (stenoză) fie la lipsa de etanşeitate a închiderii valvelor (insuficienţă). De obicei prinderea inimii de către procesul reumatic are loc la primul atac de reumatism.
Prevenirea înbolnăvirii se realizează prin combaterea infecţiei cu Streptococ. Depistată şi tratată cu antibiotice la timp, este urmată de eliminarea microbului.
Bolnavul care a avut reumatism acut are tendinţa ca, la o nouă infecţie cu Streptococ, să refacă atacul reumatic. Cei care au leziune cardiacă pot prezenta agravări ale acesteia în cursul puseelor repetate de reumatism.
Câteva indicaţii sunt utile pentru prevenirea acceselor reumatice iniţiale cât şi a repetării lor:
- alimentaţia echilibrată pentru realizarea unei rezistenţe naturale la infecţii,
- măsurile generale de igienă, ventilaţia încăperilor, expunerea la soare, evitarea aglomeraţiei în camerele de locuit, curăţenia încăperilor, sunt potrivnice difuzării infecţiei cu Streptococ. Aceasta se face de obicei prin aer ca urmare a particulelor de salivă împrăştiate prin tuse, strănut sau vorbit.
- controlul periodic al amigdalelor şi focarelor dentare permite, împreună cu controalele bacteriologice şi serologice, depistarea purtătorilor de Stafilococ.
Pacientul cu o leziune valvulară survenită după un puseu de reumatism acut este un cardiac. El rămâne cu o boală de inimă şi va trebui evaluat în privinţa severităţii ei. Acesta poate duce o viaţă normală dar trebuie sa evite eforturile fizice excesive (care produc simptome: lipsa de aer, palpitaţii sau dureri în regiunea inimii).
În prezenţa unei valvulopatii reumatismale, profilaxia recidivelor reumatismale cu antibiotice este de asemenea obligatorie. În plus, bolnavul are riscul unei endocardite bacteriene.
Numeroase manevre medicale pot fi urmate de pătrunderea microbilor în sânge. Întrucât există pericolul fixării lor pe o inimă bolnavă, este necesar ca aceste manevre să fie facute sub protecţia unor antibiotice:
- manevre stomatologice (orice lucrare care sângerează gingia),
- intervenţii O.R.L.: (amigdalectomie, intervenţii pentru polipi, sinusuri, mastoide),
- intervenţii genito-urinare (naştere, chiuretaje etc).
Tratamentul profilactic se începe înainte de intervenţie cu câteva ore şi se continuă în timpul şi câteva zile după intervenţie, în funcţie de natura intervenţiei.
Bolile valvulare pot evolua spre o insuficienţă cardiacă. Dacă o anumita activitate fizică depaşeşte posibilitatea inimii de a face faţă efortului, aceasta va da semne de oboseală, care se tradează prin aparitia dispneei, adică a senzaţiei de sete de aer, şi a palpitaţiilor. Un grad mai avansat al insuficienţei cardiace se caracterizează prin retenţia de apă şi sare, care ia forma edemelor. Acestea se observă la nivelul picioarelor, care se umflă; apăsarea cu degetul lasă godeu la acest nivel.
Pacienţii cu afecţiuni valvulare necesită control periodic medical.
Astăzi o mare parte din leziunile valvulare pot beneficia de o corecţie chirurgicală. Tratamentul anticoagulant necesită control periodic al timpului Quick (TQ), cu menţinerea parametrilor coagularii – INR între 2,5 – 3,5 sau indicele de protrombină 15-30%.