STENTUL CORONARIAN

Stentul este un dispozitiv flexibil în formă de cilindru care se introduce în interiorul unei artere prin care fluxul sanguin este redus. Rolul stentului este de a menține artera permeabilă și prin urmare de a permite sângelui să circule fără niciun obstacol. Cel mai frecvent, stenturile sunt folosite pentru ameliorarea fluxului sanguin prin arterele coronare, vase de sânge cu rol esențial în funcționarea normală a inimii.

Mușchiul cardiac pompează sânge către toate organele din corp și, pentru a îndeplini această funcție, are nevoie de propria vascularizație, realizată de arterele coronare. Prin depunerea progresivă de colesterol în interiorul lor, arterele coronare pot suferi în timp îngustări care limitează fluxul de sânge, numite stenoze coronariene. Acest lucru se întâmplă frecvent la fumători, cei cu hipertensiune arterială, diabet zaharat, sau nivel crescut al colesterolului (dislipidemie).

Durerea în piept (sub diferitele ei forme de gheară, apăsare, arsură în zona toracelui anterior), mai ales dacă apare la efort, este simptomul principal atunci când există stenoze coronariane semnificative; există și situații în care nu apare durere în piept, chiar în prezența unor stenoze coronariene severe.

Investigația prin care se stabilește cu certitudine dacă durerile în piept au ca și cauză leziuni ale arterelor coronare se numește coronarografie, ce indică medicului într-o manieră extrem de precisă numărul, localizarea și severitatea stenozelor coronariene.

Dacă, în urma coronarografiei, se identifică stenoze coronariene, tratamentul intervențional constă în montarea unuia sau mai multor stenturi coronariene în zonele de stenoză. Practic, stenturile funcționează ca o "armătură", menținând arterele deschise și asigurând curgerea normala a sângelui. Procedura de implantare de stent(uri) la nivelul arterelor coronare se numește angioplastie coronariană.

Angioplastia coronariană este o procedură minim invazivă prin care sunt lărgite arterele inimii îngustate sau blocate de depuneri de calciu, colesterol sau trombi (cheaguri de sânge). Angioplastia este indicată când coronarografia efectuată arată îngustări critice (>70%) ale arterelor coronare.

Atunci când se realizează în urgență – la pacienții cu infarct miocardic – procedura este salvatoare de viață, restabilind rapid fluxul de sânge către mușchiul cardiac.

La pacienții cu angină pectorală și leziuni coronariene identificate prin coronarografie, angioplastia coronariană îndepărtează simptomele de durere în piept și scade riscul de infarct miocardic.

Implantul de stent coronarian este o procedură nechirurgicală minim invazivă care nu implică anestezie generala sau tăieturi. Această procedură se mai numește și angioplastie coronariană. Întreaga intervenție se realizează printr-un cateter subțire care este introdus pe la nivelul mâinii sau în zona inghinală. Acest lucru îi conferă angioplastiei coronariene un avantaj clar față de chirurgia cardiacă în ceea ce privește durata de spitalizare și recuperarea după procedură.

Totuși, pacienții care au leziuni coronariene mai severe pot avea indicație de intervenție chirurgicală de bypass aorto-coronarian atunci când există multiple stenoze (zone îngustate) ale arterelor coronare sau când nu se poate realiza angioplastia din diverse motive tehnice.

Bypass-ul aorto-coronarian este o intervenție chirurgicală pe cord deschis prin care îngustările arterelor coronare sunt ocolite prin plasarea unor grafturi venoase sau arteriale.

În majoritatea cazurilor stenozele coronariene pot fi dilatate cu stenturi, ceea ce implică recuperare rapidă și spitalizare redusă în comparație cu operația de bypass. Uneori poate fi necesară implantarea mai multor stenturi, dacă există mai multe leziuni și în anumite situații poate fi necesară folosirea unor stenturi speciale.

Există multe tipuri de stenturi coronariene, cu dimensiuni diferite adaptate pentru fiecare tip de leziune. În prezent se folosesc aproape exclusiv stenturi farmacologic active (DES - Drug Eluting Stents). Aceste stenturi sunt acoperite cu substanțe care se eliberează în timp, prevenind reîngustarea în interiorul stentului.

În ultimii ani au apărut stenturi non-metalice (BVS - BioVascular Scaffolds), realizate din polimeri care se dizolvă progresiv în timp. Și aceste stenturi sunt impregnate cu medicamente care previn reîngustarea. După o perioadă de 2-3 ani stentul se absoarbe complet și artera își reia complet motilitatea, fiind similară unei artere normale.

Toate stenturile metalice, odată introduse la nivelul leziunilor, ramân definitiv in artera respectivă. O singură excepție este reprezentată de stenturile bioresorbabile, care se dizolvă după o perioada de timp și se integrează în vas.

De aceea este foarte importantă menținerea dublei antiagregări (de obicei aspirina + clopidogrel) în primele 3-6 sau chiar 12 luni de la procedură, în funcție de stent și de contextul clinic, dar mai ales a tratamentului cu aspirina in doză mică (ex. Aspenter 75 mg /zi) pentru toată viața, tocmai pentru a preveni tromboza de stent care apare ca o reacție acută a organismului la un corp străin.